„Sunt bucuroși să vină la lucru”

În timp ce noua realitate din marile companii aduce angajați mai disciplinați, angajatorii au de trecut un test complet nou: gestionarea efectelor unei pandemii.

”Întotdeauna am avut probleme cu disciplina, fie că era vorba de absenteism sau de purtatul mănușilor de protecție. Era un chin să îi convingi că e spre binele lor să le poarte, găseau mereu pretexte să le scoată imediat ce te întorceai cu spatele”, spunea un angajator zilele trecute. Era surprins de schimbarea de comportament: ”Acum stau foarte răbdători să li se ia temperatura chiar de la urcarea în autobuz, poartă măști mereu, mănușile rămân pe mâini, stau mai puțin în pauză și respectă distanța. Dar, mai ales, îi avem aici. Sunt bucuroși să vină la lucru”.

Nu au trecut două luni de când fabricile din Vestul țării se băteau pe puținii muncitori care încă nu plecaseră la muncă în Europa, că era iarnă și nu începuse sezonul... Departamentele de Resurse Umane se gândeau că urmează iar un an greu de luptă pe frontul recrutării... Se făcuseră planuri, se inventaseră noi metode de a-i atrage, se umblase din nou la salarii... Și, în două săptămâni după ce au împărțit mărțișoarele, totul s-a năruit. O furtună pe care nimeni nu a văzut-o venind. Și aceleași departamente de Resurse Umane s-au trezit din nou supraîncărcate de treabă, dar de alt fel: duminica noaptea, după câte o nouă ordonanță, trimiteau acte pe telefon să aibă schimbul de luni dimineață, ajungeau la birou și aflau de încă o măsură de protecție pe care trebuiau să o comunice oamenilor și să o implementeze într-o oră, apoi ședințele... nesfârșitele ședințe cu scenariul A, scenariul B, scenariul... cine știe la ce literă or fi ajuns acum? Sigur au trecut de jumătatea alfabetului... Și cam în fiecare scenariu se mai tăia câte ceva, întâi un bonus mic, apoi acelea anuale, că tocmai ar fi trebuit date în aprilie, apoi zile de muncă, iar către final... oameni. Întâi au încins telefoanele: se suna la fabricile care încă mergeau, că aveau norocul să producă echipamente medicale, produse de curățenie, alimente ori materiale de construcții – ”n-aveți nevoie de vreo 20 de oameni? La noi se reduce un schimb, vi-i dăm, știi că acu’ 2 luni i-am cam luat de la voi pe unii...Îi știți, sunt oameni buni, harnici, vă trebuie?”. O vreme, le-au trebuit. Dar deja numărul de preavize devine mult prea mare. Concedierile colective au început.

În același timp, într-o altă parte din lumea muncii, clădirile înalte se pregătesc și ele pentru noua realitate. Li se schimbă ușile – clanța a devenit indezirabilă, sunt scăldate în tone de biocide, designerii de interioare sunt chemați să modifice proiectele nu demult încheiate, podelele sunt vopsite cu urâtele dungi roșii, scările sunt pregătite să fie luate cu asalt, de vreme ce lifturile au devenit animale periculoase, măștile sunt cadourile de bun-venit. Dar vor veni? Aceasta este întrebarea care i-a frământat zilele acestea pe oamenii din Resursele Umane adăpostite în clădirile înalte. Să îi chemăm sau să nu îi chemăm? Și dacă da, pe câți? Și cum? Aici rareori exista obișnuința schimburilor, acum matematica elementară este dintr-o dată necesară... Calcule peste calcule, programe decalate, ne corelăm cu transportul public sau le interzicem să îl folosească și îi chemăm doar pe cei care au mașini sau biciclete? Câți vor sta acasă cu copiii și îi vom avea în 75%? Alte scenarii, alte comunicări, alte acte... Acte, acte, acte... activitatea cea mai ”iubită” de oamenii de Resurse Umane... Aproape că regretă că s-a terminat ”lockdown”-ul, că atunci au putut și ei să se ocupe mai mult de suflet. A fost nevoie, căci munca de acasă pentru unii a fost mumă, pentru alții ciumă. Fie ei manageri sau angajați, au avut nevoie de ”tool”-uri ca să continue să fie productivi. Nu doar de laptop-uri sau de soluții de securitate sau infrastructură IT – iată o altă industrie care a prosperat - dar și de soft ”tool”-uri. Așa că oamenii de la Resurse Umane au făcut rost de webinarii, psihologi, coachi, speakeri motivaționali, care să îi învețe cum să facă față unor furtuni de emoții amestecate, de la furie până la frică, cum să coopereze fiecare din dormitorul lui, cum să conducă și să se lase conduși în vremuri de criză, cum să-și predea proiectele la timp cu copilul agățat de picior. Și asta nu o zi sau două pe săptămână, cum era deja o practică obișnuită, ci timp de două luni întregi. Sau poate chiar mai mult.

Cât de mult? Ce urmează? Cine se întoarce la lucru, cine lucrează de acasă, cine rămâne în șomaj, cine este concediat? Cum ne întoarcem, care sunt măsurile de protecție pe care le-au luat companiile? Ce se întâmplă cu vânzările, cu proiectele, cu salariile? Cu starea noastră de spirit?

Acestea au fost întrebări pe care le-am pus în episodul-pilot al unei serii de sondaje lunare pe care le vom desfășura pe tema ”The Next Normal...loading”. Pentru că lumea este în schimbare, AIMS România ajută companiile să treacă prin scenariile de la M încolo având alături informații de la alții care poate au trecut sau urmează să treacă prin acele scenarii, dar au decizii pe care le pot împărtăși și celorlalți.

Primul astfel de sondaj s-a încheiat săptămâna trecută, iar la el au participat 309 companii din toată țara, majoritatea companii multinaționale, dar și reprezentanți ai antreprenoriatului românesc. Dintre acestea, 47% au fost companii de producție (din care 17% industrie automotive), 35% companii cu sedii în clădirile de birouri (IT, cercetare-dezvoltare, outsourcing, vânzări). Au participat, de asemenea, și companii din retail, HoReCa și turism, distribuție sau transport, dar și alte industrii. 27% din companiile participante au peste 500 de angajați, din care 5% au peste 3000 de angajați.

Și printre cele mai importante provocări pe care companiile participante le-au menționat că se așteaptă să le întâmpine după 15 mai a fost riscul de îmbolnăvire cu COVID-19 și răspândirea în cadrul organizației (53%). Căci cu probleme economice companiile s-au mai confruntat, dar cu o boală la nivel pandemic – niciodată.

AIMS România este o companie de consultanță în Resurse Umane prezentă de 28 de ani pe piața românească, prin cele două birouri, de la București și Timișoara.

Article originally published on Linkedin.

Written by:

Gynella Parfenie

PM AIMS SalaryMap Manufacturing & Outsourcing (BPO/GBS), Senior Consultant at AIMS Romania